понедельник, 29 декабря 2014 г.

Şi totuşi eu ma tem sa'mbatrinesc


Falşi"

   Imi pare rau ca traim intr'o societate unde conteaza parerea celor din jur mai mult decit propria fericire; unde oamenii sunt falsi si incearca sa para cineva cine defapt nu sunt; unde nu exista incredere, sentimente si permanenta; unde nimeni nu are personalitate, toti par atit de identici, incit reusesc sa ma convinga ca traiesc intr'o societate unde e ok cind nimeni nu doreste nimic, toti vor iubiti, fara sa daruiasca iubire, vor fericire, dar nu shtiu a zimbi, vor sa fie diferiti si totusi se comporta ca si toti: prea lenesi, prea iritati, prea obositi, prea prefacuti, prea obsedati de tot ce e la moda (merg in transport cu castile in urechi si nici nu observa cum un copil ii zimbeste dulce); unde am renuntat sa citim carti, nimeni nu mai are timp pentru a deschide o carte si sa incerce sa citeasca (imi place sa citesc, sincer ceva timp in urma si eu citeam mai rar, dar am inteles ca timpul nu merita pierdut in zadar si trebuie sa pretuim fiecare clipa traita, mai bine sa citim o carte, sa privim un film ce merita privit, decit sa stam pe retelele de socializare si sa discutam cu persoanele care defapt nici nu le cunoastem, discutam stupiditati si ne pierdem in minciuni, create de noi insine); unde libertatea defapt inseamna multa-multa distractie, bautura si droguri; unde prea mult conteaza virsta si nimanui nu'i pasa de sentimente si dureri; si as mai putea mult sa continui, dar nu are rost, totul se uita si nimeni nu realizeaza nimic, se pierde totul intr'un abis, in abisul gindurilor mele neintelese de ceilalti. Imi pare rau ca oamenii sunt astfel, ca'i judeca pe cei ce ii inconjoara indiferent de stiu sau nu adevarul, nimanui defapt nu'i pasa de viata cuiva, pur si simplu e prea plictisitor fara judecati. Trebuie sa fim fericiti, indiferent de parearea celor din jur, deoarece e prea multa invidie si rautate in ei pentru a accepta cuvintele lor, sunt doar niste pareri, trebuie sa le ascultam din politete, dar nu si sa le urmam. E viata fiecarui din noi si noi singuri hotarim cum sa fie ea...
"Sufletul"

Se intimpla sa iubesti..

  Se intimpla sa iubesti pe cineva din simplu motiv ca exista, ii iubesti ochii verzi si privirea, iubesti cum zimbeste si saruta, ii iubesti vocea si tacerea in acelasi timp, ii iubesti miinile reci (vara), iubesti cum te cuprinde strins, ii iubesti puloverul din simplu motiv ca il incalzeste si te incalzeste si pe tine, ii iubesti parfumul si parul dezordonat (iti place la nebunie), iubesti cind te face sa rizi, cind defapt nici nu vrei sa zimbesti, iubesti cind stati pe pamint si priviti cum cad stelele, iubesti perversitatea lui, iubesti sufletul din corpul iubit, iubesti fiecare clipa traita alaturi de el... iubesti amintirile, ii iubesti libertatea si il iubesti ca esti fericita cind e linga tine... il iubesti pentru ca exista.  
"Sufletul"

Si... doare"

Si... doare" 
doare, pentru ca dispar oameni scumpi din viata ta;
doare, pentru ca nu mai comunici cu unii oameni asa ca inainte;
doare, pentru ca lumea e plina de ura;
doare, pentru ca toti din jur sunt obsedati de materialism;
doare, pentru ca prea multe tii in tine;
doare, pentru ca ti'e dor;
doare, pentru ca prea mult crezi in altii si mai putin in tine;
doare, pentru ca vrei schimbari, dar ramii neschimbat;
doare, pentru ca vrei sa intorci timpul inapoi;
doare, pentru ca oamenii se supara fara motiv;
doare, pentru ca prea mult gresesti in viata;
doare, pentru ca nu mai esti copil;
doare, pentru ca prea mult ne grabim si prea multe nu reusim;
doare, pentru ca gindurile - chinuie;
doare, pentru ca vara e prea scurta;
doare, pentru ca iubesti;
doare, pentru ca... doare.
"Sufletul"

Noaptea...

 Noaptea totul e diferit - alte ginduri, alti oameni, altfel e orasul, strada prea pustie, te simti prea singura, plingi fara motiv si gasesti motive ca sa plingi, nu te prefaci, nu ai somn, muzica e mai patrunzatoare, imaginatia mai perversa, intelegi ca nu esti copila, esti sincera cu tine insusi, vrei schimbari (dar o data ce pleaca noaptea ramii neschimbata), procedezi cum iti sopteste sufletul, observi prea multe, stai cu ochii deschisi si visezi, ceaiul e mai dulce, timpul de parca sta pe loc, vrei de toate si nimic... noaptea. 
"Sufletul"

Hai sa fim mai buni!"


 Si ma intreb: "De ce oamenii te cred nebun cind rizi fara motiv?". Societatea noastra este atit de limitata incit iti permite sa rizi doar avind un motiv. Atunci cind suntem tristi fara motiv nimeni nu ne reproseaza ca pentru a fi tristi e necesar un motiv.



Imi place sa zimbesc cind chiar nu am nici un motiv sa o fac, imi place sa rid chiar daca lumea ma crede nebuna, am o viata si nu e cazul sa fiu trista pentru a parea buna in fata celor din jur.
Hai sa zimbim!
Hai sa fim mai buni!
P.S. azi m'am trezit cu dispozitie buna"